Când toată lumea se temea să atingă pacienții HIV+, lesbienele au donat sânge, au oferit îngrijire medicală și au construit solidaritatea queer cu mâinile lor.

În istoria HIV, lesbienele sunt adesea trecute cu vederea. Nu doar ca persoane afectate, ci și ca profesioniste și voluntare care au avut un rol uriaș în îngrijirea persoanelor seropozitive. La începutul anilor ’80, HIV era perceput greșit ca o „boală a bărbaților gay.” Atât de mult, încât primele denumiri neoficiale au fost GRID — gay-related immune deficiency.

Guvernele au ignorat criza, au refuzat să finanțeze cercetarea și tratamentul, iar consecințele au fost devastatoare: mii de oameni au murit în tăcere și abandon.

În spitale, medicii și asistentele refuzau să atingă pacienții. Mulți bărbați gay au fost respinși de propriile familii, rămânând fără sprijin financiar, afectiv sau social. În timp ce instituțiile întorceau capul, lesbienele au oferit sprijin bărbaților gay.

De ce au ales lesbiene să se implice?

Sprijinul nu a venit doar din solidaritatea queer, ci și din legături interpersonale, prietenii și comunități deja existente. Înainte de epidemie, multe lesbiene erau deja implicate în activism: mișcările pentru drepturi civile, educație despre sănătate sexuală.
În plus, multe lucrau ca asistente, educatoare, lucrătoare sociale sau în servicii comunitare, exact acele domenii care au devenit vitale în epidemie. Pentru ele, sprijinirea bărbaților gay seropozitivi nu era doar empatie, era continuitatea unei lupte politice: nimeni nu trebuie lăsat în urmă.

Datorită abilităților lor, lesbienele au devenit una dintre principalele forțe de îngrijire și advocacy în timpul epidemiei. Când cadrele medicale refuzau să trateze pacienții seropozitivi, lesbienele – în special asistentele medicale – au oferit îngrijire directă, sigură și umană.

Pentru că bărbații care făceau sex cu bărbați erau interziși ca donatori de sânge, multe tratamente nu puteau fi realizate. Lesbienele au organizat campanii de donare și au colaborat cu centrele de transfuzie, salvând vieți.

Înainte de medicamentele moderne, mulți oameni mureau din cauza complicațiilor legate de SIDA. Lesbienele au oferit prezență, căldură și demnitate atunci când familiile și sistemele refuzau. Ele au ținut workshopuri, au creat linii telefonice pentru suport și au combătut stigma cu informații reale și accesibile despre prevenție și sexualitate.

Unii se temeau că activismul orientat spre epidemie va consuma resursele mișcării lesbiene. Dar majoritatea au înțeles rapid adevărul: un drept câștigat pentru unii, e un drept câștigat pentru toți.

Lesbienele au umplut golul lăsat de guverne, spitale și familii, iar fără contribuția lor nu știm unde am fi fost astăzi pentru că solidaritatea lor nu a fost doar gest uman, a fost revoluție.