Eleonora este o tânără activistă de 23 de ani care se identifică drept lesbiană. Locuiește în orașul Bălți, unde a fondat, la începutul acestui an, organizația non-guvernamentală „Vivid Voices” – primul ONG din domeniul advocacy pentru persoanele LGBTQ+ din nordul țării. M-am întâlnit cu Eleonora într-una dintre zilele calde de octombrie, pentru o discuție despre ea și despre viața și activitatea ei, cu ocazia Zilei Mondiale a Lesbienelor.

Eleonora este o tânără de 23 de ani care locuiește în orașul Bălți. Pe geaca de piele poartă insigne cu steagul LGBTQ+, dar și cu steagul lesbienelor – o raritate pentru capitala nordului. Ne-am întâlnit în fața parcului central din Bălți, de unde am luat-o la pas pe strada pietonală din oraș, discutând despre viața într-un oraș cunoscut ca fiind nu tocmai LGBTQ+ prietenos. Conform Raportului privind situația persoanelor LBTQ+ în Republica Moldova pentru anul 2024, în orașul Bălți doar 6% manifestă toleranță și înțelegere față de comunitate.

Istoria Eleonorei, care, pe lângă orientarea ei sexuală, menționează și identitatea etnică – evreică – , este țesută cu mult activism. La doar 13 ani a început să fie activă în organizația de tineret a comunității evreiești din Bălți, unde făcea voluntariat pentru diverse cauze. Printre altele, mi-a povestit despre vizitele la singurul adăpost pentru animalele abandonate din Bălți, unde mergea regulat cu colegii pentru a îngriji câinii fără adăpost din oraș.

Cam la aceeași vârstă au apărut primele întrebări despre orientarea ei sexuală. „La 13 ani îmi puneam des întrebarea: ce nu e în regulă cu mine? Aveam o prietenă apropiată care deja mergea la date-uri cu băieții și îmi povestea cum decurgeau acestea. Mă simțeam incomod să aud îndemnurile ei de a-mi imagina cum mă sărut cu un băiat”, mi-a spus Eleonora. Crescută într-o familie cu educație strictă, Eleonora era mereu monitorizată și nu avea permisiunea să părăsească curtea blocului în care locuia. Universul ei, la acea vârstă, se rezuma la școală, curte, dar și organizația de tineret din care făcea parte – singurul spațiu unde părinții îi permiteau să meargă nesupravegheată.

Aproape de vârsta de 16 ani, Eleonora a aflat despre o comunitate online a persoanelor LGBTQ+ din Moldova, și s-a alăturat acesteia. În acea perioadă, ea credea că este asexuală, pentru că nu simțea niciun fel de atracție față de băieți. Eleonora spune că membrx acelei comunități au ajutat-o să se înțeleagă mai bine. Ulterior, a început să se identifice drept panromantică și tot atunci a început prima ei relație la distanță. Abia la vârsta de 21 de ani Eleonora a înțeles că este totuși lesbiană.

Outing-ul

Am întrebat-o pe Eleonora dacă a făcut coming-out familiei atunci când s-a împăcat cu orientarea ei sexuală. Nu a reușit să o facă, pentru că i-a făcut outing cea mai apropiată persoană din familie, căreia i se deschisese Eleonora cu încredere că nu va povesti nimănui. Totuși, din cauza unei situații în care se afla Eleonora cu fosta ei parteneră la momentul respectiv, acea persoană i-a făcut outing mamei tinerei. „În ziua respectivă nu voiam să merg acasă, într-atât de frică îmi era de reacția mamei. Când am ajuns totuși acasă, i-am zis mamei că, dacă nu vrea să mă mai vadă, eu voi dispărea din viața ei. Și atunci mama mi-a răspuns: „Orice ar fi, tu ești copilul meu”. Așa s-a aflat în familie despre faptul că sunt lesbiană”, povestește Eleonora.

Prima perioadă, mama Eleonorei totuși spera că, într-o bună zi, perioada de a se identifica drept lesbiană va trece și că ea va începe să iasă la date-uri cu bărbați. Totuși, atunci când Eleonora a început să facă activism LGBTQ+ și să nu își mai ascundă relația cu persoana iubită la acel moment, mama ei a înțeles că nu este doar o fază și a acceptat-o în totalitate.

Viața în orașul Bălți

Despre viața ei în orașul Bălți, Eleonora povestește cu o umbră de frică. Deși ea își declară deschis orientarea ei sexuală și activismul pentru persoanele LGBTQ+, sunt situații în care îi este frică pentru propria siguranță. „Uneori, îmi este frică să nu fiu atacată în mod agresiv de cineva. Și asta se poate întâmpla oricând, iar acest sentiment de nesiguranță permanentă încurcă foarte tare. Mereu îmi pun întrebarea în contexte sociale anumite: să spun despre orientarea mea sexuală sau nu?” Eleonora adaugă că, ca și toate persoanele heterosexuale, are și ea dorința să poată să meargă pe stradă de mână cu partenera ei, să iasă nestingherit la date-uri, să se sărute în public. Totuși, frica de a fi atacată pentru faptul că e lesbiană nu îi permite să facă aceste gesturi.

Aceeași frică o are și pentru membrx comunității pe care a creat-o acum doi ani, care se numește „Vivid Voices” și care a fost înregistrată drept ONG la începutul acestui an. „Sunt foarte atentă cu cine colaborăm și cum ne organizăm activitățile, pentru că mă gândesc mereu la riscurile la care pot supune comunitatea dacă nu sunt destul de atentă”, explică Eleonora. „Totuși, trăim într-un oraș prorusesc cu o puternică mentalitate postsovietică”.

De când Eleonora a început să fie o persoană publică, ea spune că nu mai reușește să-și găsească un job în Bălți. „Când ești activistă LGBTQ+ deschisă, asta îți pune cruce peste șansele tale de a găsi un job în oraș”, povestește ea.

Activismul și „Vivid voices”

Dorința de a fi activistă pentru persoanele LGBTQ+ a apărut tocmai când s-a ciocnit cu această stare de nesiguranță permanentă, trăită atât de ea, cât și de alți membrx ai comunității pe care o crease. „Deși avem legi care par să funcționeze, în realitate, pentru noi, persoanele LGBTQ+ din Bălți, acestea nu întotdeauna ne protejează. Poliția e prima care nu respectă legile pe care le avem”, îmi spune Eleonora.

Ea adaugă că sunt necesare instruiri pentru organele de forță și menționează că, împreună cu Centrul GDM, deja a organizat o astfel de instruire în Bălți. Pe lângă instruire, Eleonora a reușit să încheie un parteneriat cu o organizație locală de tineret, care le oferă spațiul pentru întâlnirile comunității. În cadrul întâlnirilor, comunitatea LGBTQ+ din Bălți face de toate: de la discuții pe diverse subiecte la ateliere și jocuri de societate. În această vară, „Vivid Voices” a reușit să organizeze și o tabără de vară pentru tinerx LGBTQ+ din toată Moldova, la Bălți.

Întrebată ce ar trebui să se schimbe în orașele din afara Chișinăului, pentru ca comunitățile LGBTQ+ din acestea să se simtă în siguranță, Eleonora răspunde că este foarte important să faci advocacy. „Trebuie de lucrat cu poliția, cu autoritățile publice locale, cu organizațiile de tineret existente în regiune. Combaterea stigmei față de persoanele LGBTQ+ – iată care este cel mai important aspect. Pe lângă asta, ar fi și interacțiunea cu sistemul, pentru a-l urni din loc, iar în orașul Bălți deja se întâmplă niște mișcări la nivel de sistem, și asta este foarte binevenit”, spune Eleonora.

Pe finalul discuției noastre, am întrebat-o pe Eleonora dacă ar vrea să transmită un mesaj către cititorx noștrx, indiferent unde s-ar afla aceștia. „În primul rând, v-aș sfătui să nu vă fie frică de voi înșivă și de vocea pe care o aveți. Îmi imaginez că, pe alocuri, vă este frică, însă vă îndemn să vă acceptați așa cum sunteți. De asemenea, dacă vreți și voi să deveniți activistx, nu ezitați să o faceți – sunt destule organizații și persoane care vă pot oferi ajutor și suport. Puteți face orice formă de activism – să țineți un blog despre propria experiență, să vă alăturați unei organizații și să începeți să frecventați evenimente de tot felul pentru a învăța etc. Cel mai important e să vă păstrați vocea voastră, pentru că fiecare voce contează. Și fiecare voce poate da speranță și motiva alte persoane LGBTQ+.”