Rolul persoanelor bi+ în eliberarea queer de-a lungul istoriei 

De-a lungul istoriei queer, în spațiile LGBTQ+, persoanele bi+ au fost marginalizate. Suspiciunea, frica și neîncrederea au transformat bisexualitatea într-o identitate pusă constant sub semnul întrebării: „nu ești suficient de gay”, „e doar o fază”, „până se hotărăști”. Pentru mulți gay și lesbiene, persoanele bi+ au fost percepute ca indecise, oportuniste sau chiar periculoase, purtătoare ale privilegiului heterosexual, dar și ale stigmei queer, fără a fi considerate pe deplin parte din niciuna dintre lumi.

Această excludere nu a apărut din nimic. Ea este strâns legată de frica de invizibilitate, de teama că identitățile queer ar putea fi diluate, negate sau invalidate într-o societate care a cerut mereu dovezi clare, categorii fixe și poziționări „fără ambiguități”.

Tocmai de aceea, discuția despre locul persoanelor bi+ în comunitatea LGBTQ+ devine esențială astăzi, într-un moment în care drepturile queer sunt din nou contestate, iar solidaritatea nu mai poate fi selectivă. Istoria ne arată că, în fața dilemei cine aparține și cine nu, soluția nu este excluderea, ci incluziunea tuturor celor marginalizați.

Activiștii bi+ au fost, de-a lungul timpului, prezenți, vizibili și implicați în eliberarea queer, chiar și atunci când propria lor identitate era pusă la îndoială.

Pornind de la această tensiune dintre excludere și contribuție, dintre stigmat și solidaritate, devine necesar să ne întoarcem la istorie și să recunoaștem rolul central al persoanelor bi+ în lupta pentru drepturile, vizibilitatea și supraviețuirea comunității LGBTQ+ în ansamblu.

Brenda Howard

Activiștii bisexuali s-au implicat public în mișcarea de eliberare LGBTQ+ încă din anii 1960. Brenda Howard a coordonat un eveniment important la o lună după Stonewall în New York City, cunoscut sub numele de Christopher Street Liberation Day March, care a devenit prima paradă Pride din New York City.

Howard este cunoscută drept „Mama Pride” pentru coordonarea unui miting. Ea a avut ideea unei serii de evenimente de o săptămână în jurul Pride, care a devenit originea sărbătorilor anuale LGBT Pride, organizate acum în întreaga lume. Howard, împreună cu activiștii Robert A. Martin și L. Craig Schoonmaker, este, de asemenea, creditată cu popularizarea cuvântului „Pride” pentru a descrie aceste festivități.

O figură importantă în comunitatea LGBT din New York, Howard a fost activă în Coaliția pentru Drepturile Lesbienelor și Gay-ilor, care a contribuit la adoptarea legii privind drepturile LGBT din New York de către Consiliul Municipal în 1986. În 1987, Howard a contribuit la înființarea Rețelei Bisexuale din Zona New York pentru a ajuta la coordonarea serviciilor pentru comunitatea bisexuală în creștere din regiune. A fost, de asemenea, membru activ al grupului activist politic bisexual BiPAC, organizator regional pentru BiNet USA, co-facilitator al Grupului de Discuții Bisexual S/M și fondator al primei filiale naționale a Alcoolicilor Anonimi pentru Bisexuali.

Activismul ei continuu a inclus participarea la Marșul din 1993 de la Washington pentru drepturile homosexualilor, lesbienelor și bisexualilor, unde a fost co-președintă și a ajutat la lobby pentru includerea termenului „bisexuali” în titlu.

Bill Beasley

În 1972, Bill Beasley, un alt activist bisexual, a fost unul dintre principalii organizatori ai primului marș Pride din Los Angeles. Beasley a fost, de asemenea, activ în Frontul de Eliberare a Homosexualilor. Mai târziu, a devenit membru al consiliului de administrație al ceea ce era atunci San Francisco Gay and Lesbian Freedom Day Parade, care a fost schimbat la mijlocul anilor 1990 în LGBT Pride Celebration datorită eforturilor lui Beasley și ale unui alt lider bisexual din consiliu, Matthew L. Le Grant.

Marșul istoric din 1987 de la Washington pentru „drepturile gay-lor și ale lesbienelor” a inclus o coloană de persoane bisexuale organizat de Boston Bisexual Women’s Network.

Alan Rockway

Dr. Alan Rockway a fost un psiholog clinic care era deschis bisexual și își folosea expertiza pentru a milita în favoarea comunității. În ciuda lipsei de atenție acordate vieții sale, Dr. Alan Rockway a fost o figură importantă în lupta pentru egalitatea LBGT în anii ’70 și ’80. Una dintre realizările sale a fost co-fondarea BiPOL, prima organizație politică dedicată drepturilor persoanelor bisexuale la nivel național și internațional.

Rockway a fost, de asemenea, responsabil pentru lansarea a două dintre primele programe de sănătate mintală pentru persoanele LGBT din SUA, în Miami, Florida, și Berkeley, California, la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Institutul Rockway, „un centru național pentru cercetare, educație și politici publice în domeniul psihologiei LGBT”, creat pentru a „combate prejudecățile anti-gay și a informa politicile publice care afectează persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT)”, a fost numit după activistul care a murit de SIDA în 1987

ABilly S. Jones-Hennin

ABilly S. Jones-Hennin a fost membru cofondator al National Coalition of Black Lesbians and Gays (Coaliția Națională a Lesbienelor și Gay-ilor de Culoare), a ajutat la organizarea primei întâlniri cu personalul Casei Albe a președintelui Carter și a organizat Marșul din 1979 de la Washington pentru drepturile LGBTQ+.

Activist pe tot parcursul vieții, ABilly și-a dedicat viața remodelării peisajului justiției sociale și al advocacy-ului intersecțional și, în calitate de susținător apreciat al comunității bi+, al mișcării LGBTQ+ în sens larg și, în mod specific, al comunității queer. Angajamentul său neclintit pentru promovarea echității pentru numeroase grupuri marginalizate , fie că lupta pentru vizibilitatea bisexualilor, drepturile civile ale afro-americanilor, eliberarea LGBTQ+ sau justiția pentru persoanele cu dizabilități, a creat un precedent puternic pentru ceea ce înseamnă să susții atât incluziunea, cât și solidaritatea.

Abilitatea unică a lui ABilly de a face legătura între lupte adesea segregate a demonstrat înțelegerea sa profundă că eliberarea este în mod inerent interconectată. Reflectând această etică, ABilly a declarat într-un interviu pentru Metro Weekly:

„Sunt activist până la moarte. Odată ce îți intră în sânge, poți să faci un pas înapoi, dar nu poți să renunți”.