Roman [nume modificat], un tânăr de 22 de ani, și-a dedicat ultimii opt ani colecționării păpușilor Monster High [Liceul Monștrilor]. Ceea ce pentru unii ar putea părea doar niște figurine din plastic îmbrăcate în haine în stil gotic, pentru el sunt adevărate simboluri ale acceptării diversității și imperfecțiunilor. Îl cunosc de vreo trei ani, iar acum, în sfârșit, am reușit să aflu mai multe detalii legate de pasiunea sa, pe care mi-o relatase în trecut.

Când îmi vorbea despre aceste păpuși, părea că descrie oameni reali, cu povești dificile de viață marcate de traume din copilărie, abandon, izolare sau stigmatizare socială. Roman îmi spunea că „Filozofia Monster High (MH) se diferențiază complet de cea a brandurilor Barbie sau Bratz”, motivând prin faptul că MH manifestă respectul față de ceilalți, indiferent de imperfecțiunile fizice, psihice sau de altă natură.

Mașini, constructor? Nu, păpuși!  

În copilărie, Roman se juca cu jucării considerate tipic băiețești, iar ideea că păpușile pot fi și ele obiecte de joacă a descoperit-o abia la vârsta de 10 ani. La vârsta de 12 ani, Roman a început să manifeste un interes deosebit pentru păpușile Monster High, pe care le-a descoperit la verișoara sa. Fascinat de designul lor gotic și de părul viu colorat, a devenit curios și a început să urmărească desenele animate care prezentau aceste personaje.

Personajele aveau povești profunde, legate de acceptarea diferențelor și a imperfecțiunilor. Asta m-a atras cel mai mult.

„Ești băiat, de ce vrei păpuși?”

Adolescentul visa la prima sa păpușă, chiar dacă era una „made in China”. La un moment dat, a rugat-o pe mama sa să-i cumpere o păpușă care costa 60 de lei. Răspunsul mamei a fost categoric: „Ești băiat, de ce ai nevoie de asta?”.

Părinții lui, deseori, își permiteau să-l jignească din cauza pasiunii sale, considerând că interesele lui nu erau potrivite pentru un băiat. „Ajungeau să mă insulte constant, spunând că mă comport ca o fată sau că hobbyul meu nu este demn de un băiat”, își amintește Roman.

Refuzurile și criticile părinților nu au făcut decât să îi întărească dorința de a avea o păpușă cu orice preț. La vârsta de 19 ani, colecția sa număra deja 36 de păpuși, moment în care părinții au realizat că pasiunea lui nu mai putea fi schimbată.

De la bun început, mi-am transformat pasiunea într-un hobby. Nu am privit vreodată aceste păpuși ca pe niște jucării obișnuite. După ce am cumpărat prima păpușă la vârsta de 15 ani, folosind banii rămași de la cumpărături, am început să le colecționez și să dezvolt o legătură aparte cu aceste personaje.

Astăzi, Roman deține o colecție impresionantă, formată din 125 de păpuși, atât originale, cât și replici. Preferă să meargă la piața second-hand, în speranța de a găsi modele originale la prețuri accesibile, sau comandă de pe eBay, deoarece în Moldova păpușile sunt destul de scumpe. Potrivit lui, întreaga colecție l-a costat aproximativ 2 000 de euro.

„Fii tu însuți, fii unic!”

Creatorii brandului au reușit să construiască o comunitate de oameni care promovează o lume mai tolerantă. Prin crearea acestor „monștri” cu anumite deficiențe, copiii pot învăța că aspectul fizic care te face diferit de ceilalți nu trebuie să fie un criteriu pentru a fi judecat de societate.

În desenul animat, frecvent auzeam sloganul «Fii tu însuți, fii unic!». Brandul se bazează pe principiul toleranței, încurajându-ne să fim unici în felul nostru și să respectăm persoanele cu nevoi speciale. De exemplu, în acest liceu sunt personaje cu diferite dizabilități sau dificultăți de comportament. Fiecare personaj are un caracter distinct, nu e ca în cazul păpușilor Barbie, unde toate sunt «dulci» și asemănătoare între ele.

Singurul „păpușar” din Moldova

Roman, având o pasiune mai puțin obișnuită, credea că este singurul din Moldova care colecționează păpuși Monster High. Zile întregi, naviga prin diverse grupuri online în căutarea noilor modele pentru colecția sa. Într-o zi, însă, a avut norocul să cunoască o fată care împărtășea aceeași pasiune.

Când i-am scris, am realizat că nu sunt singur în Moldova. Am început să schimbăm poze cu păpuși, i-am povestit despre mine, ea despre dânsa, și astfel ne-am împrietenit. I-am propus să creăm un grup pentru colecționarii de păpuși Monster High.

Astfel, a început recensământul național al colecționarilor. Întrebau vânzătorii de păpuși dacă sunt colecționari, iar căutările se desfășurau pe platforme precum 999, VK și Facebook. În prezent, clubul colecționarilor de păpuși Monster High cuprinde 30 de persoane, dintre care trei sunt băieți.

Avem tradiția de a ne întâlni periodic, de a împărtăși noutăți și de a discuta despre noile colecții. Dacă cineva își cumpără o păpușă, neapărat ne-o arată. Vindem între noi la prețuri cu discount, ca între colegi.

Păpușile ca „pastilă” antidepresivă

Așa cum spunea Roman mai devreme, pentru el păpușile nu sunt obiecte de joacă, ci surse de inspirație pentru a crea noi lookuri și make-upuri. Acești „monștri” l-au ajutat pe tânăr să depășească stările emoționale depresive din copilărie.

Pentru mine, păpușile sunt ca un fel de antidepresiv. Mulți adolescenți încep să le colecționeze pentru că, adesea, nu primesc suficient sprijin emoțional din partea părinților. De aici apare și sentimentul că păpușile ne oferă protecție împotriva gândurilor negative. Eu am trecut printr-o astfel de perioadă și, de aceea, ele m-au ajutat să devin din nou echilibrat. Ador senzația când le iau în mâini, le mângâi părul, le mișc brațele și picioarele. Aceste gesturi mă relaxează.

Cleopatra

Ar fi fost o pierdere dacă încheiam interviul fără să-l întrebăm pe Roman cu ce personaj din universul Monster High se identifică cel mai mult. Cunoștințele despre caracterul său mă făceau să cred că ar alege un monstru cu trăsături hidoase, dar răspunsul său a fost surprinzător. El s-a asociat cu Cleopatra.

Nu mă descrie 100 %, dar am trăsături comune cu acest personaj. Ca și Cleopatra, îmi place tot ce este frumos și de calitate, să mă îmbrac stilat și să port bijuterii pentru a atrage atenția; îmi place să am grijă de aspectul meu fizic pentru a păstra tinerețea. De asemenea, sunt îndrăzneț, deși nu știu dacă am devenit astfel din cauza ei sau a fost mereu o trăsătură a mea.

Am făcut cunoștință cu păpușile lui Roman

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă pentru Roman „neajunsuri” sau „dizabilități”, l-am rugat să-mi descrie câteva dintre personajele sale preferate. Printre rânduri, mi-a plăcut mult sloganul acestui liceu: „Noi suntem deschiși pentru toți monștrii”.

Prima păpușă despre care mi-a vorbit a fost Draculaura, fiica adoptivă a lui Dracula. Aceasta are un caracter fin, dar trăsătura ei distinctivă este că nu se reflectă în oglindă și este destul de joasă de statură. Aceste calități sugerează că ar putea avea un complex care ar afecta-o în viața reală.

O altă păpușă din colecție este Clawdeen, o vârcolacă de origine, feministă și cu un caracter ferm, capabilă să pună pe loc pe oricine îi stă în cale. În ciuda acestui caracter puternic, Clawdeen este foarte feminină.

Toralei Stripe este o pisică vârcolac cu un comportament năzbâtios și uneori toxic. Se spune că a fost găsită pe stradă și trimisă într-un fel de casă de copii cu comportamente deviante. După aceea, a ajuns și ea la liceul Monster High. Toralei iubește să facă pozne, să fure și să intre în conflicte cu alți monștri, fiind uneori pedepsită pentru comportamentul său. Cu toate acestea, chiar și cu trăsăturile ei mai puțin „ortodoxe”, este acceptată și iubită de ceilalți.

Desenul animat este despre a te accepta așa cum ești, fără a te rușina de aspectele fizice individuale sau de ciudățeniile care te definesc. Învață telespectatorii să nu se teamă de complexe, ci să le accepte ca pe o normalitate, să le privească ca pe trăsături individuale. Toți avem neajunsuri, dar trebuie să continuăm să ne iubim și să respectăm pe cei din jur.

Un alt aspect care m-a impresionat este faptul că noile păpuși Monster High includ și personaje queer, cu autism, sindromul Down sau cu Tulburare Hiperactivă cu Deficit de Atenție (ADHD). Aceste trăsături au fost introduse, pentru a încuraja toleranța în rândul tinerei generații față de realitatea diversității în care trăim.