„De ce un cuplu heterosexual, de obicei, nu publică poze în care se sărută, pentru că mulți consideră că e ceva intim, dar un cuplu gay simte nevoia să se expună tocmai prin poze în care se sărută?” E una dintre întrebările, pe care am primit-o recent la una din pozele mele din Instagram în care eu și iubitul meu ne sărutăm. Și m-a făcut să mă gândesc la alte întrebări pe care persoanele queer le aud constant, dar pe care cuplurile heterosexuale aproape niciodată nu le primesc.

Uneori, în spatele unei întrebări aparent inocente există deja o prejudecată. Sau un standard diferit aplicat persoanelor queer. De exemplu, în întrebare de mai sus există deja câteva presupuneri.

Prima: că persoanele heterosexuale, „de obicei”, nu simt nevoia să se afișeze sărutându-se, în timp ce persoanele gay ar avea o nevoie specială de „a se expune”.

Vedem permanent cupluri heterosexuale care își exprimă afecțiunea în filme, reclame, videoclipuri, pe stradă, pe Instagram sau în fotografii de nuntă. Sărutul heterosexual este atât de prezent în spațiul public, încât, de cele mai multe ori, nici nu îl mai observăm. Pentru că heterosexualitatea este percepută drept normă.

În schimb, atunci când două persoane de același sex se sărută, gestul devine brusc vizibil. Sărutul queer este ceva despre care unii simt că trebuie să întrebe: „De ce trebuie să vă afișați?”

A doua presupunere este chiar cuvântul „necesitatea”. El sugerează că, atunci când un cuplu gay publică o fotografie în care se sărută, face ceva în plus față de un cuplu heterosexual. Că nu este pur și simplu o fotografie cu persoana iubită, ci un gest care trebuie explicat și justificat.

Hello dublul standard!

„Cine dintre voi e bărbatul și cine e femeia?”

Întrebarea pornește de la presupunerea că orice relație trebuie să funcționeze după modelul unei relații heterosexuale. Trebuie să existe un „bărbat” și o „femeie”, cu roluri bine definite și distincte. Nu?

Cine ia inițiativa, cine protejează, cine este mai sensibil, cine ia deciziile sau cine are un anumit rol în relație? Toate acestea pornesc din presupunerea heteronormativă binară a rolurilor de gen. Dar atenție într-un cuplu format dintre doi bărbați, sunt doi bărbați. Într-un cuplu format dintre două femei, sunt două femei.

Iar aceasta este, de fapt, problema din spatele întrebării: presupunerea că relația heterosexuală este modelul după care trebuie să funcționeze toate relațiile.

Nu întrebăm un cuplu heterosexual „care dintre voi i-a decziile, sau cine e capul familiei?”, pentru că răspunsul ni se pare evident. Dar nici într-o relație heterosexuală faptul că cineva este bărbat sau femeie nu ne spune automat cine ia deciziile, cine face primul pas, cine câștigă mai mult sau cum își împart responsabilitățile.

„Cine face primul pas?”

În imaginarul heterosexual tradițional, bărbatul este adesea văzut ca cel care inițiază. El invită la întâlnire, face declarația, cere în căsătorie. Femeia este văzută ca cea care primește sau acceptă această inițiativă. Așa că, atunci când doi bărbați sau două femeie sunt împreună, unii oameni caută instinctiv să identifice cine ocupă fiecare dintre aceste roluri.

Dar, din start, de ce ar trebui să existe un „cel care cucerește” și un „cel care este cucerit”? Poate că amândoi au făcut primul pas. Poate s-au plăcut, au flirtat, au vorbit, s-au apropiat așa pur și simplu.

„De ce vreți să vă căsătoriți?”

Când două persoane heterosexuale spun că vor să se căsătorească, de obicei nu ne întrebăm de ce. Presupunem că este firesc: se iubesc, vor să-și construiască o viață împreună, vor să aibă o familie, vor să-și asume relația.

Ceea ce nu este valabil în cazul cuplurilor queer. Aici apare un alt dublu standard. Căsătoria heterosexuală este văzută ca ceva firesc, în timp ce căsătoria între persoane de același sex este tratată ca ceva care trebuie explicat.

Din cauza prejudecăților, discursului de ură, cuplurile queer sunt văzute deseori ca deviante si sunt sexualizate. De aici și presupunerea greșită că persoanele gay nu își doresc aceleași lucruri ca persoanele heterosexuale: stabilitate, angajament, familie, un parteneriat pe termen lung.

Nu spun că fiecare persoană care pune una dintre aceste întrebări este homofobă. Uneori chiar este doar o curiozitate. Dar merită să ne întrebăm de unde vine această curiozitate.

Așa că, data viitoare când îți vine să întrebi un cuplu queer „de ce?”, încearcă să te întrebi mai întâi: „De ce mi se pare mie atât de neobișnuit?”

„De ce simțiți nevoia să spuneți tuturor că sunteți gay?”

Această întrebare apare foarte des sub diferite forme: „De ce trebuie să vă afișați?”, „De ce trebuie să faceți public asta?”, „De ce nu vă țineți viața privată pentru voi?”

O persoană heterosexuală poate posta o fotografie în care își sărută partenerul, poate anunța că s-a logodit, poate publica fotografii de la nuntă sau poate vorbi constant despre soțul, soția, iubitul sau iubita sa. Și, de cele mai multe ori, nimeni nu spune: „De ce simți nevoia să le spui tuturor că ești heterosexual?”

Pentru că heterosexualitatea este considerată atât de „normală”, încât nici măcar nu o observăm ca pe o exprimare a sexualității. În schimb, când doi bărbați postează o fotografie în care se sărută, fotografia nu mai este văzută doar ca o fotografie despre iubire. Pentru unii, devine imediat o „declarație că sunt gay”.

Și aici este, de fapt, dublul standard: persoanele heterosexuale au voie să își exprime iubirea fără ca acest lucru să fie perceput ca o afirmație despre orientarea lor sexuală. Persoanele queer, însă, atunci când fac exact același lucru, sunt adesea acuzate că „își fac orientarea sexuală întreaga personalitate” sau că „simt nevoia să o bage pe gâtul tuturor”.

Dar poate că problema nu este faptul că persoanele queer „spun tuturor că sunt gay”. Poate că problema este că suntem atât de obișnuiți să vedem iubirea heterosexuală peste tot, încât nici nu o mai observăm. Iar atunci când vedem iubire queer, ni se pare brusc că cineva face o declarație.

Nu spun că fiecare persoană care pune una dintre aceste întrebări este homofobă ( poate da!). Uneori chiar este doar o curiozitate. Dar merită să ne întrebăm de unde vine această curiozitate. Așa că, data viitoare când îți vine să întrebi un cuplu queer „de ce?”, încearcă să te întrebi mai întâi: „De ce mi se pare mie atât de neobișnuit?

Și apropo, nici noi persoanele queer nu sunt imuni la aceste roluri. Am crescut cu toții într-o societate în care relația heterosexuală ne este prezentată, de cele mai multe ori, drept modelul „normal” al unei relații. Așa că nu e deloc surprinzător că ajungem să internalizăm aceste modele heteronormative.

Putem ajunge să ne întrebăm chiar noi, într-un cuplu gay: „Care dintre noi e mai masculin?”, „Cine ar trebui să facă primul pas?” sau să încercăm să împărțim relația în roluri pe care le-am învățat privind relațiile heterosexuale. Problema apare atunci când credem că aceste roluri sunt obligatorii.