Echipa Bang Bang se alătură inițiativei „Dreptul de a fi tu însuți” și reiterează importanța modificării cadrului legal național pentru asigurarea unui mecanism clar de recunoaștere legală a genului.
Dreptul la autodeterminare și respectarea identității sunt piloni fundamentali ai unei vieți demne. În Republica Moldova, persoanele trans trăiesc într-un vid juridic. Deși Organizația Mondială a Sănătății a scos, încă din 2019, identitatea trans din categoria tulburărilor mentale, statul nostru a rămas blocat în birocrație.
Ce spun instituțiile internaționale?
Raportorii speciali ONU pentru sănătate, tortură și discriminare au declarat ferm: „procedurile complicate, medicale sau umilitoare pentru recunoașterea identității de gen reprezintă o încălcare a drepturilor omului.” ONU cere statelor proceduri „rapide, transparente, accesibile și bazate pe autodeterminare”. Identitatea de gen este profund personală și aparține persoanei, nu statului. Recunoașterea juridică nu trebuie să fie un test sau o aprobare dată de medici, dar un act prin care statul confirmă o realitate existentă.
Din cauza vidului legislativ din Legea privind actele de stare civilă (Art. 66 alin. 2 lit. c), obținerea unui act oficial de „schimbare a sexului” a devenit o misiune imposibilă. ASP trimite solicitanții la Ministerul Sănătății, iar Ministerul declară că nu eliberează astfel de acte.
Așa cum mărturisește Nicholas, autorul petiției:
„…închipuiți-vă acest sentiment de incertitudine întins pe 5 ani, în perioada asta oricare interacțiune în care trebuie să-ți prezinți actele de identitate – în cel mai bun caz vei fi tratat cu indiferență, iar în cel mai rău – ești umilit, existența ta poate chiar trezi sentimente de dezgust/furie incontrolabilă altcuiva sau chiar insinuat că ai furat actele de la cineva, deoarece într-adevăr ele nu reflectă cine ești tu cu adevărat. Încerci să te angajezi – deodată chicote pe la spate și luări peste picior. Asta dacă angajatorul nu-ți spune pe loc, după ce ți-a văzut documentele, că nu ești persoana potrivită pentru acest job. Sau poate încerci să treci vama, dar iată persoana de serviciu îți pune 1001 de întrebări în care cere „dovezi”, care par mai mult un ritual de umilire decât altceva.”
Nu mai putem permite ca acești tineri să își abandoneze planurile de carieră, educația sau mobilitatea academică doar pentru că sistemul îi marginalizează sistemic. Cazul lui Felis și al multor altor supraviețuitori nu trebuie să se mai repete.
