În articolul „Frica, furia și neîncrederea: emoțiile prin care propaganda ne controlează mințile” am explicat cum unii actori sociali lansează anumite mesaje prin care ne controlează emoțiile. Aceste mesaje propagandostice nu încearcă întotdeauna să ne convingă prin argumente. De multe ori, ne sperie, ne înfurie, ne fac să ne simțim amenințați sau singuri. Atunci când aceste emoții devin foarte intense, iar mintea noastră caută repede o explicație, cei din spatele acestor mesaje ne spun cine este vinovat, cine „ne fură” viitorul, cine „distruge” familia, țara sau valorile.

Cum ne protejăm de acel moment în care emoțiile noastre sunt folosite împotriva noastră?

Mulți cred că soluția ar fi să ne controlăm emoțiile. Dar e nevoie să o spunem clar: nu ne putem controla emoțiile ca și cum am apăsa pe un buton. Emoțiile apar rapid, uneori înainte ca noi să apucăm să gândim rațional. Ele sunt semnale interioare care ne spun că ceva se întâmplă.

Frica, de exemplu, ne-a ajutat să supraviețuim ca specie. Dacă după tine aleargă un prădător, nu poți să-i spui corpului: „stai calm, hai să analizăm”. Corpul reacționează înaintea minții raționale: inima bate mai repede, respirația se schimbă, mușchii se pregătesc să fugă sau să se apere. Așa funcționează emoțiile. Ele apar ca răspuns la ceea ce creierul și corpul nostru percep ca fiind important, periculos sau dureros.

De aceea, când spunem „controlează-ți emoțiile”, cerem ceva imposibil. Controlul presupune că putem decide rațional, calm și conștient ce emoție apare și când apare. Dar emoțiile nu funcționează așa. Nu alegem să ne fie frică, să fim furioși sau să simțim neîncredere. În schimb, ceea ce putem face este să învățăm să le înțelegem.

Înțelegerea emoțiilor ne face mai greu de manipulat. Atunci când știm ce se întâmplă în noi, propaganda nu mai poate apăsa atât de ușor pe frică, furie sau neîncredere.

Să analizăm un exemplu din viața de zi cu zi. Vezi o postare care te înfurie. Mesajul spune că „migranții ne invadează țara”, că „minoritățile distrug societatea”, că „Europa ne fură identitatea”, că „LGBTQ+ sau alte grupuri vulnerabile sunt problema”. Aceste mesaje trezesc emoții intense. Textul, imaginea, sunetul sunt produse pentru a ne face să simțim furie, panică, dezgust, frică sau o satisfacție ciudată că, în sfârșit, cineva „spune adevărul”.

Studiile despre dezinformare arată că emoțiile negative intense pot reduce capacitatea noastră de a diferenția informațiile adevărate de cele false. Cercetarea „Emotion, analytic thinking and susceptibility to misinformation” despre emoții, gândire analitică și vulnerabilitatea la dezinformare, arată că atunci când oamenii sunt prinși într-o stare emoțională negativă, pot deveni mai susceptibili la informații false.

Același studiu arată și ceva important: gândirea analitică poate reduce acest efect. Cu alte cuvinte, dacă reușim să ne oprim câteva secunde, să verificăm, să punem întrebări și să nu reacționăm automat, avem șanse mai mari să nu fim păcăliți.

Asta nu înseamnă că emoțiile sunt dușmanul nostru. Emoțiile ne spun ceva despre noi și despre lumea în care trăim. Furia poate semnala o nedreptate. Frica poate semnala un pericol. Neîncrederea poate apărea atunci când instituțiile sau oamenii ne-au dezamăgit.

Problema apare atunci când propaganda ia aceste emoții reale și le direcționează spre o țintă falsă. În loc să ne ajute să înțelegem cauzele reale ale problemelor ca: sărăcia, corupția, inegalitatea, lipsa serviciilor publice, abuzul de putere, propaganda ne oferă un vinovat comod – o minoritate, un grup vulnerabil, o comunitate deja stigmatizată.

Înțelegerea emoțiilor noastre devine o formă de igienă informațională.

Așa cum învățăm să verificăm sursa unei știri, ar trebui să învățăm să verificăm și ce se întâmplă în noi atunci când o citim. Ce simt acum? De ce mă enervează atât de tare această informație? Cine are de câștigat dacă eu reacționez imediat? Mi se oferă dovezi sau doar emoții? Mi se explică o problemă sau mi se indică un dușman?

Roozenbeek și colegii săi au arătat că oamenii pot deveni mai rezistenți la dezinformare dacă învață din timp tehnicile prin care sunt manipulați. Exact ca în cazul unui vaccin, ideea este să fii expus la o formă slabă a manipulării, ca să o recunoști mai ușor atunci când apare în viața reală. (Psychological inoculation improves resilience against misinformation)

Printre tehnicile folosite frecvent de propagandă se numără limbajul emoțional manipulator, falsele dileme, atacurile la persoană, țapul ispășitor și mesajele incoerente, dar foarte intense emoțional.

De exemplu, falsa dilemă apare atunci când cineva spune: „Ori ești cu noi, ori ești împotriva țării.” Țapul ispășitor apare atunci când probleme complicate sunt puse pe seama unui singur grup: LGBTQ+, migranți, femei, romi, refugiați, activiști, jurnaliști sau „Occidentul”. Limbajul emoțional manipulator apare atunci când mesajul este construit nu ca să informeze, ci ca să provoace panică, ură sau dispreț.

Dacă învățăm să recunoaștem aceste tehnici, nu devenim automat imuni la propagandă, dar devenim mai greu de manipulat. Începem să vedem mecanismul din spatele mesajului și nu mai reacționăm doar la emoția pe care o simțim, dar observăm cum cineva încearcă să ne conducă spre o concluzie.

Un studiu recent despre factorii psihologici care contribuie la crearea și răspândirea fake news arată că emoții precum frica, furia sau entuziasmul pot produce reacții impulsive și pot amplifica răspândirea dezinformării. Asta se vede foarte clar pe rețelele sociale. Cele mai distribuite postări nu sunt întotdeauna cele care ne provoacă cel mai repede o reacție: indignare, șoc, râs, rușine, revoltă. (Psychological factors contributing to the creation and dissemination of fake news among social media users)

Cum ne păstrăm mintea limpede atunci când propaganda apasă pe emoții?

Într-un spațiu digital care ne solicită constant, ar fi bine să învățăm să ne luam o pauză de gândire. Pauza poate fi foarte scurtă: respir, citesc încă o dată, verific sursa, caut context, mă întreb dacă mesajul încearcă să mă informeze sau să mă controleze.

Cercetarea despre rolul emoțiilor în reziliența tinerilor adulți la dezinformare aduce o nuanță importantă: emoțiile negative nu sunt automat un semn de vulnerabilitate. Uneori, nemulțumirea sau furia pot duce la verificare, la implicare și la gândire critică. Diferența este ce facem cu emoția.

Dacă furia ne face să căutăm informații, să discutăm, să punem întrebări și să cerem responsabilitate, ea poate deveni o resursă democratică. Dacă furia ne face să urâm un grup întreg de oameni, să distribuim minciuni sau să credem că „toți sunt la fel”, atunci propaganda a câștigat. ( So Emotional? The Role of Emotions for Young Adults’ Resilience to Disinformation)

Într-o societate obosită, polarizată și expusă constant la mesaje contradictorii, reziliența emoțională este o abilitate civică. Avem nevoie de ea ca să nu confundăm frica cu adevărul, furia cu dreptatea și neîncrederea cu luciditatea. A ne înțelege emoțiile ne face mai greu de manipulat. Când știm ce simțim, putem înțelege mai bine de ce un mesaj ne atinge. Putem observa când cineva încearcă să ne transforme frica în ură.

Acest material face parte din seria editorială realizată în cadrul proiectului „Creșterea rezilienței societale în era dezinformării și a deepfake-urilor generate de AI”, implementat de A.O. Media Cub și susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la Chișinău, prin intermediul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).

Conținutul acestui material reflectă exclusiv punctul de vedere al autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția finanțatorilor.