Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a anunțat intenția autorităților de a amâna sau chiar anula evenimentul EuroPride 2022, scrie BBC.com. Potrivit sursei citate, explicația președintelui sârb este că, în prezent, țara sa se confruntă cu alte provocări și: „Nu le poți face față la toate concomitent”.
La rândul lor, organizatorii EuroPride 2022 susțin că evenimentul va avea loc indiferent de opinia autorităților: „Marșul Pride a fost întotdeauna un protest, iar EuroPride va avea un impact uriaș pentru persoanele LGBTI-_din Belgrad, Serbia și din întreaga regiune. Am văzut singuri violența și protestele pe care le-a experimentat Belgrad Pride în trecut, iar voturile membrilor noștri pentru Belgrad arată că ne dorim ca EuroPride să aibă un impact maxim”, a declarat Kristine Garina, președinta Asociației Organizatorilor Europeni Pride, EPOA – o rețea de organizații europene pentru lesbiene, gay, bisexuali, transgender și intersexuali (LGBTI) Pride.
Organizațiile European Pride au selectat orașul Belgrad să fie gazda EuroPride în 2022. Candidatura Belgradului a acumulat 71% din voturile membrilor Asociației Organizatorilor Europeni de Mândrie într-un scrutin la Adunarea Generală Anuală de la Bilbao.
Conform EPOA, rezultatele votului sunt următoarele:
“1. Belgrad Pride;
2. ILGA Portugalia, rede ex aequo și Variações LGBTI;
3. Dublin Pride;
4. Barcelona Pride.”
Membrii EPOA numără, în prezent peste 100 de organizații Pride în peste 40 de țări.
EuroPride a fost inaugurată la Londra în 1992. La aceasta au participat peste 100.000 de persoane. În 2021 EuroPride s-a desfășurat la Copenhaga (Danemarca), iar pentru anul 2023 este preconizată organizarea la Valletta, capitala Maltei.
Postări relevante
- Ei vor să ne reducă la tăcere. Noi nu tăcem. Direcționează 2% pentru presa queer
- (experiment) Am creat portretul perfect al băiatului gay, cu ajutorul comunității noastre
- Bad Bunny: Desculț, tatuat și periculos de sexy în noua campania Calvin Klein
- Parlamentul Ungariei interzice marșul Pride prin lege
- Ghosting-ul și frica de abandon. O analiză personală