Out & proud: Spații sigure și vizibilitate pentru cuplurile de femei în R. Moldova 

• Știam din copilărie că îmi plac fetele. Simțeam asta atunci și înțelegeam nu neapărat că nu ar fi corect, ci poate mai degrabă că sunt ciudată, sau ceva de acest fel. Dar la Anghelina e cu totul altfel.

• În mediul meu, când am spus că sunt într-o relație cu Albina, lumea s-a bucurat pentru noi. Părinții și bunicii o cunosc și au o atitudine pozitivă. Faptul că cineva ar putea să renunțe la relația cu mine pentru că sunt cu persoana pe care o iubesc îmi pare ieșit din comun. 

Albina Ciuprin și Anghelina Kulyk sunt din R. Moldova și, respectiv, Ucraina. S-au cunoscut la studii, peste hotare, în 2020, când încă toată lumea era în carantină. În prezent, Albina este manager de programe la un Centru Comunitar din Chișinău, iar Anghelina lucrează în vânzări. 

Ceea ce povestesc fetele despre relația lor, pornind de la coming out și până la vacanțe, aruncă lumină asupra felului în care sunt văzute cuplurile de lesbiene în R. Moldova, dar și în afară. Albina spune că pentru ea a însemnat mult să vadă, crescând, persoane aflate în relații similare care vorbeau deschis despre asta. 

Totodată, în prezent, apariția unor spații precum Queer Café oferă posibilitatea persoanelor LGBTQ+ să socializeze și să împartă experiențe într-un spațiu liber de prejudecăți și frică. 

Dar nu a fost întotdeauna așa. Coordonatoare de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT din cadrul centrului GENDERDOC-M (GDM) și activista pentru drepturile omului, Angelica Frolov își amintește că drumul ei spre apariții publice a fost complicat. Acesta a început cu experiența outing-ului și a hărțuirii. 

„Deschiderea unui spațiu queer friendly ne-a determinat să rămânem aici”

După încheierea studiilor universitare, Albina și Anghelina au călătorit o vreme prin Europa, iar după ce a început războiul în Ucraina, s-au stabilit temporar în R. Moldova, unde se află și acum. Asta în pofida faptului că Albina nu voia să rămână la Chișinău, din cauza atitudinii manifestate uneori de localnici. „Dar mă simt în siguranță printre tineri”, subliniază ea.  

Ceea ce a determinat-o să rămână la Chișinău este deschiderea Queer Café, un spațiu sigur, liber și prietenos pentru comunitatea queer și aliații acesteia, deschis în acest an, în contextul marșului Pride. 

În 2022, acest eveniment a adunat cei mai mulți participanți din istoria organizării sale în Moldova. 

„De când s-a deschis Queer Community Café, am văzut că am de ce să rămân și văd că sunt oameni care vor și schimbă ceva. Asta te motivează mult să contribui la schimbare, la rândul tău”, spune Albina. 

Administratorii localului au drept scop, pe lângă organizarea de evenimente, să ajute la crearea unei comunități care să-și aducă propriul aport în dezvoltarea spațiului respectiv. 

„De aceea, noi ne axăm nu doar pe petreceri, dar în linii generale pe evenimente sociale și culturale, care ajută la  formarea unor legături între oameni. Ne dorim să aibă tangență cu asta și persoanele din afara comunității, care au nevoie să cunoască persoanele LGBT, să vadă că sunt și ei aici”, precizează Lorelai, administratoarea Queer Café. 

Echipa Queer Café e formată din director, designer, manageri de comunitate și echipa de voluntari care se implică în evenimentele unde e nevoie de mai multă muncă. Aceasta este sponsorizată de Ambasada Olandei, însă își dorește să înceapă a lucra și pe partea de donații, prin implicarea comunității, astfel încât spațiul respectiv să devină unul sustenabil. 

Pe termen lung, echipa își dorește să extindă publicul țintă pentru evenimentele sociale pe care le organizează și să creeze o zonă de confort pentru toți cei care le calcă pragul, fie că fac parte sau nu din comunitatea LGBTQ+. 

Între timp, însă continuă să rămână vigilenți și încearcă să nu dea prea multe detalii despre locație, lăsând ca informația mai degrabă să ajungă de la o persoană la alta, și nici nu afișează un banner cu informații la intrare, unde să fie indicat că acesta este un spațiu pentru persoanele LGBTQ+, pentru a evita potențiale incidente. 

Rezultatele ultimului studiu efectuat de Magenta Consulting, la comanda GDM, în perioada martie – aprilie 2022, arată că locuitorii orașului Chișinău au devenit mai toleranți. 

Astfel, atitudinile pozitive și foarte pozitive au crescut cu 4% față de 2019, atitudinea neutră a crescut cu 19%, iar atitudinea foarte negativă a scăzut cu 13%. În prezent, numărul persoanelor care au o atitudine negativă sau foarte negativă față de persoanele LGBT+ este de 33% față de 55% în 2019. 

„Relațiile noastre sunt normale, societatea nu e, pentru că nu le acceptă așa cum sunt”

Între timp, Anghelina și Albina povestesc că întâlnesc multe prejudecăți în raportul cu cuplul lor, atât în R. Moldova, cât și în afară. Ele sunt adesea întrebate despre cine ar fi persoana dominantă în relație sau cine ia deciziile în cuplul lor. Iar și mai departe de asta, experiențele lor de coming out diferă de la o extremă la alta. 

• Albina: Știam din copilărie că îmi plac fetele. Simțeam asta atunci și înțelegeam nu neapărat că nu ar fi corect, ci poate mai degrabă că sunt ciudată, sau ceva de acest fel. Dar la Anghelina e cu totul altfel.

• Anghelina: În mediul meu, când am spus că sunt într-o relație cu Albina, lumea s-a bucurat pentru noi. Părinții și bunicii o cunosc și au o atitudine pozitivă. Faptul că cineva ar putea să renunțe la relația cu mine pentru că sunt cu persoana pe care o iubesc îmi pare ieșit din comun. 

• Albina: Când i-am spus mamei că suntem împreună, a zis că nu știa… Mai demult, când aveam 14 ani, citise mesajele mele cu fosta prietenă. Acesta a fost coming out-ul meu, de fapt. Deși, azi asta s-ar chema, mai degrabă, outing. Țin minte, la universitate am avut o perioadă de trecere, când am zis că gata, nu mă mai ascund și nu vreau să fiu în relații cu oameni care se ascund. Atunci și în clasă am spus despre asta. Îmi bătea inima foarte tare. Tatei nu i-am spus, dar el știe și adesea compară relația noastră cu a lui și a mamei, întreabă dacă eu îi cumpăr flori Anghelinei…

• Anghelina: Pentru mine, conceptul de coming out e ceva despre normalizarea relațiilor noastre. Dar, apriori ele sunt normale. Societatea nu e normală, pentru că nu le acceptă așa cum sunt. Heterosexualii nu ies să spună că sunt hetero și vă rog nu aruncați cu pietre în mine. Nu așa trebuie să fie. Pe lângă asta, când cineva se apropie să facă cunoștință, de exemplu, și le spui că sunteți o pereche, acesta nu pare pentru ei un argument valid. Ei cred că noi găsim motiv de refuz și nu că am fi, într-adevăr, o pereche. 

• Albina: De exemplu, stăteam împreună odată cu Anghelina undeva peste hotare. Era foarte clar că suntem un cuplu, iar de ea s-a apropiat paznicul de la hotel să întrebe dacă nu ar vrea sa se culce cu el. La modul serios. Chiar a tradus asta în ucraineană. 

• Anghelina: Altfel, în Ucraina, la Nicolaev, orașul meu natal, în general nu mi-e prea confortabil să mă aflu, în virtutea unor circumstanțe, dar în afară de asta, nu am avut niciodată probleme cu a o lua pe Albina de mână sau a o săruta, când ne aflam acolo. 

• Albina: Aici, în schimb, mergeam odată prin parc și ne țineam de maini, iar undeva stătea un grup de persoane care au început sa strige la noi că suntem lesbiene. Apoi, altădată, eram prin centru, pe lângă o cafenea, iar acolo un alt grup a început să strige: LGBT. Dar aici eram cu prieteni, iar atunci mă simt mai liniștită, pentru că știu că voi fi ajutată. Cel mai confortabil mă simt la Queer Café, acasă și în unele localuri. La  Queer Café, mă simt chiar mândră să fiu parte a comunității. Până la aceasta, multe petreceri se organizau prin locuri ascunse și trezeau sentimentul de rușine, pentru că erau organizate de parcă oamenilor le era suficient un spațiu murdar unde să se vadă și să consume alcool ieftin.  Dar aici, mă simt ca și cum aș face parte dintr-o mișcare mai mare, într-un film, unde vin oameni noi, mulți și interesanți și e foarte curios să comunici cu ei. 

Dincolo de toate acestea, alături de echipa Queer Café, fetele spun că în media și societate există încă multă nevoie de reprezentare și vizibilitate pentru întreaga comunitate. 

Crescând, Albina a văzut cum primii pași în acest sens îi făcea Angelica Frolov, acum coordonatoare de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT din cadrul Centrului de informații GENDERDOC-M (GDM), prima organizație nonguvernamentală care apără și promovează drepturile persoanelor LGBTQ+ în R. Moldova. 

„Am crescut cu această percepție că nu poate exista dragoste între două fete”

Când a început a simți ceva pentru fete, Angelica a mers la mama ei și a întrebat-o dacă poate fi așa ca o fată să iubească altă fată. Mama i-a spus că poate fi vorba numai de prietenie. „Și eu am crescut cu această percepție că nu poate exista dragoste între două fete, doar prietenie”, spune Angelica. 

Și-a conștientizat clar orientarea sexuală la 27 de ani și grație accesului la informație și a unor filme din care și-a dat seama că felul acela diferit de dragostea era despre ea. 

Mai târziu, la 29 de ani, Angelica s-a îndrăgostit de o fată care nu era cetățeană a R. Moldova. A urmat un divorț problematic și dureros, cu un copil la mijloc și mama Angelicăi care trecuse de partea soțului. 

„Eu și partenera mea, am ajuns la situații absurde, primeam multe amenințări, inclusiv de la oamenii legii, care-i spuneau ei că dacă nu pleacă, vor găsi o cale să o deporteze”, adaugă Angelica. 

La acea etapă, a aflat întâmplător despre existența Centrului GDM. Era anul 2004 și acesta activa de 6 ani în R. Moldova. I s-a transmis un număr de telefon și așa a ajuns în organizație, inițial: ca victimă a discriminării.  

Presiunea din partea tuturor – rudele Angelicăi, poliție, secția de pașapoarte unde partenera ei trebuia să se înregistreze odată la trei luni, ca să primească permis de ședere, a durat. Între timp, la GDM au avut parte de suport, consultanță și serviciile unei avocate. 

Angelica a divorțat la 5 mai 2005, iar un an mai târziu, la aceeași dată, organizația GDM le-a propus ei și partenerei sale să facă o nuntă simbolică în timpul Pride-ului.

„Statul nu ne valida relația în niciun fel. Pentru noi era important să avem această validare măcar din partea comunității”, punctează ea. 

Așa că, la deschiderea Festivalului Moldova Pride în 2006, unde era multă lume, au făcut această nuntă simbolică, la care a fost invitată și presa, cu condiția de a le păstra anonimatul. 

„Toți au respectat asta, în afară de KP, care a doua zi au publicat în ziarul lor o fotografie în prim plan cum noi ne sărutam, după ce semnasem certificatele de căsătorie și au scris că în Moldova a avut loc prima nuntă homosexuală”, își amintește Angelica. 

De atunci, când a înțeles că nu mai e drum înapoi, a început să facă activism. A devenit voluntară în organizație, fiind apoi angajată în calitate de asistentă de proiect, iar ulterior drept coordonatoare de Program Lobby și Advocacy în  2010.

„Evident că și până la noi erau în organizație femei lesbiene active, dar ele erau active doar în interiorul comunității. Pentru mine acceptarea socială este importantă, ca și pentru orice alt cetățean, însă este mult mai importantă demnitatea mea, iar începutul lucrului și activismului în organizație era un vis îndeplinit, era un spațiu unde puteai fi văzut și acceptat”, mai spune ea. 

Au urmat ani în care Angelica a devenit una dintre cele mai vocale și puternice voci ale persoanelor LGBTQ+ în R. Moldova, continuând să primească de la amenințări cu moartea și până la propuneri indecente pe rețelele de socializare. Dar nu a renunțat și azi vorbește cu mândrie despre cum a reușit, alături de colegii săi, să ofere ajutor și speranță persoanelor care au putut primi asta acasă sau în mediul lor de viață.  

Ea afirmă că în continuare multe lesbiene din R. Moldova se ascund sau duc o viață dublă. Ceea ce încearcă să facă acum inclusiv pentru ele organizațiile și activiștii LGBT din Moldova este să se unească, să seteze scopuri și viziuni împreună, dar și să implice în acestea cât mai multă lume din comunitate. 

În Ucraina, războiul pornit de Rusia a facilitat creșterea sprijinului public pentru căsătoriile între persoanele de același sex. În această vară, peste 28 mii de persoane au semnat o petiție prin care au cerut legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex. 

Ca răspuns la petiția semnată, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski a declarat că nu va fi posibilă o schimbare legală în timpul războiului, dar a menționat că i-a cerut prim-ministrului să abordeze această problemă și că guvernul a analizat parteneriatele civile ca pe o opțiune.

Autor: Aliona Ciurcă